Ce este sindicatul si ce rol are?

Sindicatele sunt organizatii nonguvernamentale

si non-profit atipice, definite în Codul Muncii ca fiind„persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării si promovării drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor”. Factorii care tind să stimuleze dezvoltarea sindicatelor în cadrul forŃelor de muncăinclud:

·  Sentimentul că managerul nu tratează corespunzător angajatii.

·  Comunicare deficitară.

·  Imposibilitatea de a oferi salarii si avantaje competitive sau recompense adecvate efortului depus în muncă.

·  Tratament necinstit sau favoritism, mai ales în ceea ce priveste disciplina si promovarea.

·  Lipsa unor canale eficiente pentru manifestarea nemultumirilor.

·  Conditii de muncă periculoase sau nesănătoase.

 

Efectele sindicalizării

Sindicatele sunt benefice pentru organizatii sau doar creează probleme?

Din punctul de vedere al conducerii există tendinta de a sublinia aspectele potential negative ale sindicalizării: lipsaflexibilitătii manageriale, conflicte de muncă mai numeroase si costuri mai mariale muncii.

Angajatul subliniază aspectele pozitive:

sanse mai mari de a-si exprima opiniile la locul de muncă, salarii, avantaje si conditii de muncă mai bune, o mai bună informare asupra cauzelor si modului de adoptare a deciziilor manageriale.Studiile au aratat ca :

 

1. Salariile si avantajele cresc în urma aparitiei sindicatelor

Salariile si avantajele angajatilor sunt superioare celor care ar fi existat dacă sindicatele nu ar fi apărut. Acest lucru este valabil mai ales pentru angajatii cu un nivel de educatie mai scăzut si pentru angajatii mai tineri, cu vechime mică. Sindicatele au, de asemenea, un aport substantial în obtinerea unor avantaje atât pentru membrii lor cât si pentru ceilalti angajati.

 

2. Sindicatele reduc fluctuatia personalului

Reducerea fluctuatiei personalului se datorează mai ales faptului că sindicalistii au deja stabilită o cale de a-si face cunoscute doleantele si faptului că ei au o stabilitate mai mare a locului de muncă.

 

3. Membrii de sindicat manifestă o exigentă mai mare la locul de muncă

Sindicatele oferă angajatilor un canal sigur prin care să-si facă auzită insatisfactia, încurajându-si astfel membrii să fie exigenti atât cu asteptările fată de conducerea companiei cât si fată de responsabilitatea proprie in fata companiei. O sursă principală a insatisfactiei pare a fi relatia cu supervizorii, urmată de conditiile de muncă.

 

4. Sindicatele au un efect benefic asupra productivitătii

Trei factori pot explica de ce sindicatele au un efect general pozitiv asupra

productivitătii. Mai întâi, faptul că membrii sindicatului pot să dea glas problemelor lor pare să reducă fluctuatia personalului, fapt care, la rândul său, generează o stabilitate mai mare în domeniul locurilor de muncă. În al doilea rând, desi sindicatele pot declansa conflicte de muncă, ele pot, de asemenea, crea si relatii de muncă stabile si pozitive. Un climat de muncă pozitiv este asociat cu productivitatea; invers, relatiile de muncă proaste, în prezenta sau în absenta sindicatelor, sunt de obicei asociate cu un nivel scăzut de productivitate. În al treilea rând, prezenta unui sindicat poate de fapt îmbunătăti performanta managerială pentru că fortează conducerea să planifice si să dezvolte practici manageriale rationale, ajutând organizatia să functioneze mai eficient si mai eficace.

 

5. Sindicatele sporesc, aparent, semnificativ costurile muncii

Angajatii se bucură de salarii mai bune si de alte beneficii suplimentare. Aparent, sindicatele au un efect negativ asupra cheltuielilor, notiune incorect interpretată pentru că cererile sindicale sunt corelate întotdeauna cu situatia financiară a institutiilor în cadrul cărora îsi desfăsoară activitatea.

Cele mai puternice forte anti-sindicale sunt:

·  Inclinatie generală a personalului de conducere de a nu se implica în sindicate, care sunt, în mod traditional, asociate personalului de executie.

·  Prea adesea întâlnită lipsă generală de încredere în puterea sindicatelor.

·  Scăderea creditului sindicatelor prin actiunile conducerii, de convingere a personalului de executie să nu înfiinteze sau să nu se afilieze la vreun sindicat.

·  Împiedicarea sindicalizării de către conducere, prin folosirea unei varietăti de mijloace legale si de altă natură(constrângeri/amenintări; sindicatele galbene –NR. Sunt organizatii controlate de administratie sau de putere si, eventual, chiar create la initiativa angajatorului).

Evitarea sindicalizării

Fără îndoială, majoritatea managerilor ar prefera să evite sindicatele dacă pot. Există

câteva modalităti de evitare, cu succes, a înfiintării si dezvoltării sindicatelor. Una dintre cele mai la îndemână este crearea, în interiorul institutiei, a unor conditii ce fac inutilă sindicalizarea. Este clar ce ar trebui să facă conducerea institutiei:

·  Să acorde salarii si avantaje careoferă un nivel de trai decent si care sunt competitive cu cele oferite categoriilor profesionale similare pe piata generală a fortei de muncă.

·  Maximizarea sanselor angajatilor de a participa formal si informal la adoptarea deciziilor care-i afectează.

·  Să asigure administrarea cinstită a sistemului de recompense, evaluare, disciplină si promovare.

 

În România principalele reglementări legislative privind sindicatele sunt cuprinse în Constituie, Codul Muncii (Legea 53/2003), Legea nr.54/2003 – Legea sindicatelor, Legea nr. 130/1996, privind contractulcolectiv de muncă si Legea nr 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă.

Principalele atributii ale organizatiilor sindicale

·  participarea la negocierea si  încheierea contractelor colective de drepturilor salariatilor, în conformitate cu legislatia învigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă si cu regulamentul intern;

·  participarea la elaborarea regulamentului intern al companiei;

·  promovarea intereselor salariatilor referitoare la salariu, conditii de muncă,timp de muncă si timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum si orice alte interese profesionale, economice si sociale legate de relatiile de muncă;

·  sesizarea Inspectoratului de muncă cu privire la nerespectarea dispozitiilor legale si ale contractului colectiv de muncă aplicabil.